Între 6 și 9 luni, bebelușul tău începe să te privească mai atent și să răspundă când îi vorbești. Zâmbește, gângurește și poate râde când îl distrezi. Îi recunoaște pe cei apropiați și poate fi mai rezervat cu străinii. Toate acestea sunt semne obișnuite ale unei legături care se construiește.
La această vârstă, relațiile se învață prin joc și prin răspunsurile tale. Când îl privești, îi zâmbești și repeți sunetele lui, el înțelege că ceea ce face contează. Așa se pun bazele pentru împărțit, așteptatul rândului și empatie, care vin mult mai târziu.
Cinci minute pe zi sunt suficiente. Un cucu-bau, un cântec cu gesturi sau o privire față în față, fără ecran, ajută la comunicare. Dacă ai întrebări despre dezvoltarea lui, discută cu medicul pediatru.
De ce: Așteptarea și revederea îi arată că ești aproape și îi aduc primele hohote împreună.
Siguranță: Eșarfă subțire, doar pe fața ta. Nu o pune pe fața sau gâtul lui.
De ce: Se vede pe sine și pe tine, iar asta îi trezește interesul pentru ceilalți.
Siguranță: Alege o oglindă fixată bine sau incasabilă și stai lângă el.
De ce: Alternarea sunetelor e prima conversație și primul exercițiu de așteptat rândul.
De ce: Învață să citească fețele celor din jur și să le imite, bază pentru empatie.
De ce: Aude politețea zilnic, iar mai târziu o va folosi și el.
De ce: Râsul împreună creează legătura și îl face să te caute.
De ce: Răspunsul rapid la plâns îl face să se simtă în siguranță și îi dă încredere.
De ce: Învață că numele lui cheamă oamenii și că el le poate răspunde.
De ce: Se obișnuiește cu persoane apropiate și învață cum se salută cineva.
De ce: Gesturile pe ritm îl învață să te urmeze și să te imite.
De ce: Mesele împreună îi arată cum se mănâncă și cum se vorbește în familie.
Siguranță: Stai lângă el, în scaun cu centură, și oferă doar alimente potrivite vârstei.
De ce: Mângâierea blândă e primul pas spre grija față de alții.
Siguranță: Alege o jucărie fără ochi sau nasturi care se pot desprinde.
De ce: Vede că oamenii se salută între ei și învață că lumea e prietenoasă.
Siguranță: Ține-l strâns în brațe și departe de geamul deschis sau de balustradă.
De ce: Salutul repetat îi arată că oamenii pleacă și se întorc și îi dă un prim gest social.
De ce: Bebelușii se observă între ei, iar asta e începutul interesului pentru alți copii.
Siguranță: Nu-i lăsa singuri: se pot lovi sau trage de păr. Stai aproape și scoate piesele mici.
De ce: Teama de străini e normală la această vârstă; la tine vede că oamenii noi sunt în siguranță.
De ce: Despărțirile clare și mereu la fel îi dau încredere că te întorci.
De ce: Învață să recunoască oamenii dragi și cum îi cheamă.
Siguranță: Folosește poze laminate sau lipite în carton, să nu le bage rupte în gură.
De ce: Schimbul de obiecte e baza împărțitului și a rândului în joc.
Siguranță: Alege obiecte mari, fără piese mici pe care le poate înghiți.
De ce: Aude că oamenii vorbesc diferit și i se pare firesc.
De ce: Învață să aștepte câteva clipe, iar apoi vine bucuria.
Siguranță: Ridică-l ușor, cu mâinile sub brațe, fără să-l scuturi sau să-l arunci.
De ce: Joc pe rând: tu, apoi el. Așa înțelege că jocul se face în doi.
Siguranță: Folosește o minge mare și moale, care nu încape în gura lui.
De ce: Învață că se poate juca cu mai mulți oameni, pe rând.
Siguranță: Alege o jucărie mare, care nu încape în gura lui.
Încearcă cucu-bau, cântece cu gesturi, imitarea sunetelor lui și joaca față în față, pe covoraș. Sunt suficiente câteva minute, de câteva ori pe zi.
Da, la această vârstă mulți bebeluși devin mai sfioși cu oamenii noi. Lasă-l să se obișnuiască în ritmul lui, în brațele tale. Dacă ești îngrijorată, discută cu medicul pediatru.
Nu e nevoie să-l forțezi. Poate privi alți copii și îi poate observa cu interes, iar jocul alături de ei apare mai târziu. Contactul zilnic, cald, cu tine și cu adulții apropiați contează cel mai mult.
Ne ajuți cu statisticile? Folosim Google Analytics doar dacă ești de acord. Fără reclame. Detalii