Activități pentru copii de 12–18 luni

Vorbim la telefon

1. Ia un telefon de jucărie sau o lingură de lemn.
2. „Sună-l”: „Alo! Ce faci? Ai mâncat?”
3. Fă pauze lungi și răspunde la orice sunet al lui.
4. Dă-i lui „telefonul” să te sune.

De ce: Jocul exersează rândul la vorbit și salutul, în mod amuzant.

Nasul, ochii, gura

1. Atinge-i nasul: „Nasul!” Apoi atinge-ți nasul: „Și mama are nas.”
2. Continuă cu ochii, gura, urechile, burtica.
3. Întreabă: „Unde e burtica?” și lasă-l să arate.

De ce: Atingerea face cuvintele despre corp ușor de reținut.

Siguranță: Dacă jucați în cadă, nu-l lăsa singur nicio clipă.

Ce face zgomotul?

1. Oprește-te când auzi un sunet: ceas, apă, aspirator.
2. Pune mâna la ureche: „Auzi? Tic-tac! E ceasul.”
3. Mergeți să vedeți de unde vine.
4. Data viitoare întreabă: „Ce face tic-tac?”

De ce: Cuvintele care imită sunete sunt ușor de spus și leagă sunetul de obiect.

Siguranță: Nu-l apropia de aspirator pornit; zgomotele foarte tari îl pot speria.

La ce folosește?

1. Pune pe covor o perie de păr, o cană, o lingură și un prosop.
2. Lasă-l să le ia pe rând.
3. Dacă duce peria la păr, spune ce face: „Te piepteni!”
4. Arată-i cum se folosește un obiect pe care nu l-a încercat.

De ce: Când folosește obiectele cum trebuie, arată că a înțeles la ce servesc.

Siguranță: Alege obiecte curate, fără margini ascuțite și fără piese mici.

Pahare unul în altul

1. Adună 3–4 recipiente de plastic de mărimi diferite.
2. Arată-i cum intră cel mic în cel mare.
3. Lasă-l să încerce; dacă nu intră, întreabă: „Care e mai mic?”
4. Scoateți-le și luați-o de la capăt, în altă ordine.

De ce: Învață prin încercare că lucrurile au mărimi diferite și că ordinea contează.

Siguranță: Recipiente de plastic întregi, mai mari decât pumnul lui, fără margini sparte.

Sub care castron?

1. Pune două castroane opace cu gura în jos în fața lui.
2. Ascunde o jucărie sub unul, cât se uită el.
3. Întreabă „Unde e?” și lasă-l să ridice castronul.
4. Când îi iese ușor, mută jucăria sub celălalt castron.

De ce: Își amintește unde a văzut jucăria și urmărește mutarea ei: memorie și permanența obiectului.

Siguranță: Jucăria trebuie să fie mai mare decât un tub de hârtie igienică.

Desculți pe texturi

1. Alege 3 suprafețe sigure: covor, prosop, iarbă.
2. Ține-l de mână sau lasă-l să meargă singur.
3. Spune cum e: moale, rece, aspru.

De ce: Tălpile simt texturi noi, iar echilibrul se adaptează.

Siguranță: Verifică să nu fie sticlă, pietre ascuțite sau suprafețe fierbinți.

Inele pe gâtul sticlei

1. Ține o sticlă de plastic în picioare, pe podea.
2. Arată-i cum se pune un inel pe gâtul sticlei.
3. Lasă-l să încerce singur, apoi bucurați-vă de reușită.

De ce: Îl ajută să țintească cu mâna și să-și controleze degetele.

Siguranță: Inele mari, care nu încap în gură; scoate capacul sticlei. Nu-l lăsa singur.

Trage jucăria după el

1. Leagă o sfoară de o cutie mică sau o mașinuță.
2. Arată-i cum s-o tragă mergând.
3. Pune în cutie o jucărie de plimbat.

De ce: Mersul cu atenția și la pași, și la jucărie îl face mai sigur.

Siguranță: Sfoară sub 30 cm, doar sub supraveghere. Ia sfoara după joacă.

Coșul cu fructe de atins

1. Pune în coș 3–4 fructe mari, întregi: măr, banană, ardei, portocală.
2. Lasă-l să le țină, să le rostogolească și să le miroasă.
3. Numește-le: „Portocala e rotundă și miroase frumos.”
4. La masă, oferă-i din unul, pregătit potrivit vârstei.

De ce: Copiii acceptă mai ușor alimentele cunoscute; atingerea și mirosul sunt gustări fără presiune.

Siguranță: Doar fructe mari, întregi, care nu încap în gură. Nu-l lăsa să muște singur din fructe crude, tari.

E voie să se murdărească

1. Pune-i un baveți cu mâneci și un prosop sub scaun.
2. Oferă paste, orez sau iaurt cu fructe pisate.
3. Lasă-l să atingă, să strivească și să guste.
4. Șterge-l abia la final, cu blândețe.

De ce: Atingerea mâncării face parte din învățare; cine explorează liber acceptă mai ușor alimente noi.

Siguranță: Stai lângă el; bucăți moi și mici, nu-l lăsa singur cu mâncarea.

Porții mici, cu voie de încă

1. Pune în farfurie 1–2 linguri din fiecare fel.
2. Spune-i: „Dacă mai vrei, îmi spui.”
3. Când cere, mai dă-i, fără comentarii.
4. Când a terminat, strânge farfuria fără să insiști.

De ce: Porțiile mari copleșesc; cele mici, cu repetare, îl lasă să-și asculte foamea.

Micul ajutor

1. Alege ceva ușor: șosete în coș sau lingura pe masă.
2. Roagă-l: „Mă ajuți?” și arată-i ce să facă.
3. Acceptă că durează mai mult și nu iese perfect.
4. Mulțumește concret: „M-ai ajutat să strâng șosetele.”

De ce: Când ajută, se simte capabil și important în familie.

Siguranță: Ține la distanță produsele de curățenie și obiectele ascuțite.

Albumul familiei

1. Alege câteva poze tipărite cu familia.
2. Arată pe rând: „Cine e aici? E bunica!”
3. Povestește scurt: „Bunica te-a ținut în brațe.”
4. Lasă-l să arate pozele care îi plac.

De ce: Își întărește sentimentul că aparține familiei și e iubit.

Cântecul cu numele lui

1. Alege o melodie simplă pe care o știi.
2. Pune numele lui în cuvinte: „Cine bate din palme? …!”
3. Adaugă pe rând numele familiei.
4. Lasă-l să arate spre fiecare persoană numită.

De ce: Se recunoaște ca persoană aparte și se simte important în grup.

Prietenul de somn

1. Alege o jucărie moale, mică, fără nasturi sau sfori.
2. Ține-o lângă voi la citit și la îmbrățișări.
3. Lasă-o să meargă cu el la culcare.
4. Spălați-o des și luați-o și în vizite.

De ce: Un obiect familiar îi dă siguranță când nu ești în cameră.

Siguranță: Sub 12 luni, nicio jucărie în pătuț. Fără ochi lipiți, nasturi, panglici sau părți mici.

Un singur somn de zi

1. Observă dacă refuză des unul dintre somnuri.
2. Mută somnul de dimineață treptat spre prânz.
3. Servește prânzul puțin mai devreme, apoi somnul.
4. Seara, culcă-l mai devreme cât durează trecerea.

De ce: Mulți copii trec la un singur somn între 12 și 18 luni; treptat, evită oboseala.

Tragem draperiile

1. Mergi cu el la fereastră.
2. Spune: „Soarele doarme. Tragem draperiile.”
3. Lasă-l să te ajute să tragi draperia.

De ce: O cameră mai întunecată îl ajută să înțeleagă că e timp de somn.

Siguranță: Ține sforile și cordoanele draperiilor departe de pătuț; pot strangula.

Ne ștergem mâinile

1. Agață un prosop mic la înălțimea lui.
2. După spălat, dă-i prosopul în mâini.
3. Arată-i cum se freacă palmele.
4. Spune „Mâini uscate, bravo!”.

De ce: Finalul rutinei de spălat îi dă un pas pe care îl poate face singur.

Alegem din două

1. Alege două tricouri sau două gustări pe care le accepți.
2. Arată-le pe rând și spune ce sunt.
3. Așteaptă să arate sau să ia una.
4. Spune „Ai ales asta!” și folosește alegerea.

De ce: Alegerea simplă îi arată că părerea lui contează și îi dă încredere.

Ne ștergem fața

1. Umezește un șervețel moale cu apă călduță.
2. Șterge-ți fața și zâmbește.
3. Dă-i șervețelul și ajută-l să-și șteargă obrajii.
4. Spune „Fața curată!” în oglindă.

De ce: Învață să-și îngrijească fața și face legătura între gest și curățenie.

Siguranță: Ferește-i ochii și nu folosi săpun în acest joc.

Mingea merge la rând

1. Stați față în față pe podea, la un metru.
2. Rostogolește mingea spunând „Rândul tău!”.
3. Ajută-l să o trimită înapoi: „Rândul meu!”.

De ce: Alternarea rolurilor e baza așteptatului rândului și a jocului cu alții.

Siguranță: Folosește o minge mare (peste 5 cm), fără piese mici.

Cărți cu chipuri diferite

1. Alege cărți cu poze mari cu copii diferiți.
2. Arată: „Uite un copil! Are ochi căprui.”
3. Spune: „Toți copiii se joacă și râd.”

De ce: Diferențele devin firești și îl învață să-i accepte pe toți.

Siguranță: Alege cărți groase de carton, ca să nu rupă și să nu înghită bucăți.

Mașina dus-întors

1. Stați pe podea, cu picioarele depărtate, față în față.
2. Împinge mașina spre el și spune „Pa, mașina!”
3. Ajută-l s-o trimită înapoi: „Vine la mine!”

De ce: Jocul dus-întors e o formă simplă de a-și aștepta rândul.

Siguranță: Folosește o mașinuță mare, fără piese mici.

Pictură cu iaurt

1. Amestecă iaurt simplu cu puțin piure de fruct.
2. Pune o lingură de amestec pe o tavă curată.
3. Arată-i cum se face o dungă cu degetul.
4. Numește culorile și urmele lăsate.

De ce: Pictura cu degetul îl lasă să exploreze liber, fără teamă că greșește.

Siguranță: Pictura ajunge în gură; folosește doar alimente pe care le mănâncă deja, fără alergii.

Dans cu eșarfe

1. Flutură o eșarfă subțire sus, în fața lui.
2. Lasă-o să cadă încet peste mâinile lui.
3. Dă-i și lui una și fluturați-le pe muzică.
4. Spune: „Sus! Jos!”

De ce: Mișcarea eșarfei îi atrage privirea și îl invită să danseze.

Siguranță: Nu pune eșarfa pe față sau în jurul gâtului; joacă doar cât ești lângă el.

Povestea cu sunete

1. Alege un animal cunoscut: câinele sau pisica.
2. Spune: „Câinele merge. Câinele latră. Ham!”
3. Fă sunetele și așteaptă să te imite.
4. Lasă-l să arate animalul sau să facă sunetul.

De ce: Poveștile scurte cu sunete îi hrănesc imaginația și curiozitatea pentru cuvinte.

Iarba sub tălpi

1. Alege un loc cu iarbă curată, fără sticlă.
2. Descalț-l și ține-l de mână.
3. Spune: „Iarbă! Gâdilă!” și râdeți.

De ce: Tălpile simt texturi noi, iar el învață cum arată și cum se simte natura.

Siguranță: Verifică iarba: fără sticlă, spini sau excremente de animale.

Panglica în vânt

1. Ia o panglică de 30 cm și ieși afară.
2. Ține-o tu în vânt: „Uite, vântul o mișcă!”
3. Lasă-l s-o prindă, cu capătul rămas în mâna ta.

De ce: Vede că vântul nu se vede, dar mișcă lucrurile.

Siguranță: Ține tu panglica. Nu o lega de gât sau mână. Nu o lăsa în gură.

Nisip în mâini

1. Așază-l lângă nisip curat, la umbră.
2. Arată-i cum se scurge nisipul printre degete.
3. Umple o găleată cu lingura și răstoarn-o.

De ce: Nisipul îi dă senzații noi și îl învață cum se comportă materialele.

Siguranță: Privește-l mereu. Nu lăsa nisipul să ajungă în gură sau în ochi.

Sticla zornăitoare

1. Pune puțin orez într-o sticlă mică de plastic.
2. Închide capacul și lipește-l bine cu bandă.
3. Scutură sticla încet, apoi tare, și lasă-l să o scuture.

De ce: Sunetul îi arată cum o mișcare produce un zgomot.

Siguranță: Lipește capacul bine și verifică des; orezul scăpat se poate înghiți.

Spumă în cadă

1. Fă puțină spumă cu săpun pentru copii în apă.
2. Arată-i cum să ia spumă în palme și să o pipăie.
3. Pune spumă pe burete și pe braț; spune: ușor, umed.

De ce: Spuma se simte și se vede altfel decât apa, iar el explorează cum se schimbă.

Siguranță: Rămâi la un braț distanță, fără telefon. Ferește-i ochii și gura de spumă.

Dans lent și dans rapid

1. Pune o melodie lentă și legănați-vă împreună.
2. Schimbă pe una rapidă și bateți din palme.
3. Oprește muzica și înghețați; apoi repornește.

De ce: Ascultă ritmul și îl simte cu tot corpul.

Siguranță: Eliberează podeaua de obiecte; fii gata să-l susții dacă se clatină.

Cald, nu atingem

1. Când gătești, spune: „Cald! Nu atingem.”
2. Arată cu degetul, de la distanță sigură.
3. Dă-i apoi un obiect rece: „Rece, poți atinge.”

De ce: Cuvântul „cald” leagă pericolul de un semnal simplu.

Siguranță: Oalele stau pe ochiurile din spate, cu mânerele spre interior; copilul departe de aragaz.

Găleata se golește

1. După joacă spune: „Gata apa. Golim.”
2. Lasă-l să verse apa împreună cu tine.
3. Întoarce găleata cu fundul în sus.

De ce: Află că vasele cu apă nu rămân pline în jurul lui.

Siguranță: Nu lăsa găleți sau lighene cu apă la îndemâna lui, nici pentru o clipă.

Jos de pe canapea

1. Așază-l pe canapea și stai lângă el.
2. Arată: „Pe burtă, picioarele întâi.”
3. Ghidează-i picioarele spre podea.
4. Aplaudă când ajunge jos.

De ce: Coborârea corectă îl ajută să evite căderile de la înălțime.

Siguranță: Stai lângă el; nu-l lăsa singur pe locuri înalte; geamurile și balcoanele rămân închise.