Activități de mișcare pentru copii de 3–6 luni

Mâinile se întâlnesc

1. Culcă-l pe spate sau ține-l în brațe.
2. Ține jucăria deasupra pieptului, la mijloc.
3. Lasă-l să o prindă cu ambele mâini.

De ce: Lucrul cu ambele mâini pregătește coordonarea pentru mâncat și joacă.

Siguranță: Doar jucării dintr-o bucată, fără părți mici care se pot desprinde.

Și-a găsit picioarele

1. Culcă-l pe spate, fără pantaloni sau cu șosete colorate.
2. Ridică-i ușor picioarele spre mâini.
3. Spune: „Uite piciorul tău!”

De ce: Întărește abdomenul și îi arată corpul, un pas spre rostogolire.

Siguranță: Orice accesoriu de pe șosete să fie cusut solid; scoate-l dacă se slăbește.

Burtică pe prosop rulat

1. Rulează strâns un prosop mic.
2. Pune-l sub pieptul lui, cu brațele peste el.
3. Așază o jucărie colorată în față.
4. Stai lângă el și vorbește-i.

De ce: Sprijinul îl ajută să se ridice pe antebrațe și să privească în jur.

Siguranță: Doar treaz și supravegheat. Scoate prosopul după joacă; nu-l lăsa să adoarmă pe burtă.

Jucărie la îndemână

1. Pune-l pe spate pe o pătură.
2. Ține o jucărie moale la înălțimea pieptului lui.
3. Lasă-l s-o atingă sau s-o lovească.
4. Spune ce face: „Ai atins-o!”

De ce: Învață să-și țintească mâna spre ce vede, pas important pentru apucat.

Siguranță: Ține jucăria în mână. Nu lega sfori sau panglici deasupra lui ori peste pătuț.

Privim lumea din brațe

1. Ține-l la piept, cu spatele lipit de tine.
2. Sprijină-i bine pieptul și șoldurile.
3. Arată-i obiecte din cameră și numește-le.
4. Întoarce-te încet spre stânga și spre dreapta.

De ce: Stând drept, își folosește mușchii gâtului și ai spatelui ca să urmărească ce vede.

Siguranță: Ține o mână sub fese și una pe piept. Ai grijă la capul lui în ușă sau lângă pereți.

Zornăitoare ușoară în mână

1. Alege o zornăitoare ușoară, ușor de ținut.
2. Atinge-i palma cu mânerul până o strânge.
3. Scuturați-o împreună, apoi lasă-l să o scuture singur.

De ce: Strângerea și scuturarea îi întăresc mâna și îi arată că poate face sunete.

Siguranță: Alege o jucărie mare, fără piese mici, care nu încape în gură; stai lângă el.

Lovim jucăria atârnată

1. Pune-l pe spate, pe o pătură, pe podea.
2. Așază sub el o arcadă de joacă stabilă, cu jucării ușoare.
3. Mișcă jucăria ușor, ca s-o observe.
4. Lasă-l s-o lovească cu mâinile sau cu picioarele.

De ce: Lovitul jucăriei îl ajută să-și potrivească mișcările cu ceea ce vede.

Siguranță: Nu lăsa la îndemâna lui sfori sau panglici lungi; stai lângă el tot timpul.

Atingeri cu fularul

1. Alege un fular moale și curat.
2. Atinge-i ușor mâinile și tălpile.
3. Spune unde îl atingi: „mâna”, „piciorul”.
4. Vezi dacă își mișcă mâna spre fular.

De ce: Atingerile moi îl fac să-și simtă corpul și să se miște spre ce simte.

Siguranță: Nu acoperi fața lui cu fularul și nu-l lăsa singur cu el.

Palma care se deschide

1. Stați față în față, cu el liniștit.
2. Mângâie ușor dosul mâinii, apoi degetele.
3. Pune-ți degetul în palma lui și lasă-l să-l strângă.

De ce: Îl ajută să-și simtă mâna și să învețe să strângă și să dea drumul.

Plescăit în baie

1. Pregătește puțină apă călduță în cădiță.
2. Ține-l bine, cu capul și gâtul sprijinite.
3. Plesnește tu apa ușor, apoi lasă-l pe el.
4. Spune: „plici, plici!”

De ce: Lovitul apei îi antrenează brațele și picioarele și îl bucură.

Siguranță: Nu-l lăsa singur nicio clipă în apă; ține-l mereu cu mâna ta.

Foșnet la picioare

1. Pune-l pe spate, pe o pătură.
2. Ține jucăria foșnitoare lângă picioarele lui.
3. Atinge-i tălpile cu ea, să audă sunetul.
4. Așteaptă să o lovească sau să o împingă.

De ce: Sunetul îl face să-și miște și să-și împingă picioarele.

Siguranță: Folosește o jucărie dintr-o bucată, fără piese desprinse; stai lângă el.

Oglinda de jos

1. Pune-l pe burtică pe o pătură.
2. Așază în fața lui o oglindă din plastic.
3. Arată-i chipul și spune „Cine e acolo?”
4. Mută oglinda puțin într-o parte.

De ce: Vrea să-și vadă chipul, deci ridică capul și își întărește gâtul.

Siguranță: Folosește doar oglindă din plastic, fără margini ascuțite. Rămâi lângă el.

Talpa pe jucărie

1. Pune-l pe spate, cu picioarele descoperite.
2. Ține o jucărie sonoră lângă tălpile lui.
3. Lasă-l să o atingă cu picioarele.
4. Bucură-te împreună cu el când sună.

De ce: Împingând cu picioarele, își întărește mușchii și vede ce efect are mișcarea.

Siguranță: Folosește jucării mari, fără piese mici sau sfori.

Pe o parte, după jucărie

1. Pune-l pe spate, pe podea, pe o pătură.
2. Arată o jucărie colorată pe lateral, la nivelul ochilor.
3. Mișcă-o încet spre umărul lui până se răsucește.
4. Sprijină-l ușor de șold, dacă are nevoie.

De ce: Răsucirea pe o parte pregătește rostogolirea completă.

Siguranță: Fă jocul doar pe podea. Pe pat sau canapea poate cădea.

Hai să ne rostogolim

1. Culcă-l pe spate, cu o jucărie lângă el, în lateral.
2. Lasă-l să se întindă după ea.
3. Dacă se blochează, ajută-l ușor de la șold.
4. Exersați pe ambele părți.

De ce: Rostogolirea e prima formă de deplasare independentă.

Siguranță: Nu-l lăsa nesupravegheat pe pat sau pe masa de înfășat.

Țopăie pe genunchii mei

1. Ține-l de sub brațe, cu tălpile pe genunchii tăi.
2. Lasă-l să pună greutate cât vrea.
3. Când îndoaie picioarele, cântă-i în ritm.
4. Oprește-te după câteva minute.

De ce: Simte greutatea pe picioare și își întărește genunchii și șoldurile.

Siguranță: Ține-l ferm de trunchi, nu de mâini. Doar după ce își ține bine capul.

Stăm în poală

1. Așază-te pe covor, cu picioarele în V.
2. Pune-l în șezut între ele.
3. Sprijină-l doar la șolduri, nu de umeri.
4. Pune o jucărie în față, să privească.

De ce: Lucrează singur cu mușchii spatelui și învață echilibrul.

Siguranță: Nu-l lăsa singur în șezut pe pat sau canapea, nici sprijinit cu perne.

Balans pe mingea mare

1. Așază mingea pe covor, nu pe suprafață alunecoasă.
2. Pune-l pe burtă pe minge, ținându-l de șolduri.
3. Balansează-l ușor înainte și înapoi.
4. Oprește-te când se agită sau se supără.

De ce: Balansul îl face să-și țină capul sus și să-și lucreze spatele și brațele.

Siguranță: Ține-l strâns de șolduri și de piept, nicio clipă singur. Doar cât e treaz.

Sus pe brațele întinse

1. Pune-l pe burtică pe o pătură.
2. Ține o jucărie colorată deasupra capului lui.
3. Ridic-o încet, până se sprijină pe palme.
4. Lasă-l să se odihnească după 1–2 minute.

De ce: Împingerea pe brațe îi întărește umerii și brațele, utile pentru târât.

Siguranță: Doar când e treaz și bine dispus; stai lângă el.

Mingea cu texturi

1. Alege o minge moale, mai mare decât gura lui.
2. Pune-o în mâna lui sau lângă el.
3. Rostogolește-o ușor spre mâna lui.
4. Lasă-l s-o exploreze cu mâinile și cu gura.

De ce: Texturile îl învață să apuce cu toată mâna și să simtă forme diferite.

Siguranță: Mingea să fie curată, mai mare decât gura lui și fără piese desprinse.

Cartea moale

1. Alege o carte moale, de pânză, cu texturi.
2. Ține-o în fața lui, să o vadă.
3. Pune-i-o în mâini.
4. Spune ce vezi în imagini.

De ce: Ținutul și mutatul cărții îi antrenează mâinile și curiozitatea.

Siguranță: Alege o carte fără panglici sau piese mici; stai lângă el.

Covorașul cu texturi

1. Așază pe pătură bucăți de lână, bumbac și catifea.
2. Pune-l pe burtică sau pe spate, lângă ele.
3. Ghidează-i mâna să atingă fiecare material.
4. Spune: „moale”, „aspru”, „neted”.

De ce: Texturile diferite îl fac să-și miște și să-și descopere mâinile.

Siguranță: Folosește bucăți mari, fără fire sau piese desprinse; supraveghează-l mereu.

Cercul de jucării

1. Pune-l pe burtică pe o pătură.
2. Așază 3 jucării în semicerc, la o palmă de el.
3. Mută-le când se uită la ele.
4. Bucură-te când se întinde spre una.

De ce: Se întinde și se rotește pe burtică, primii pași spre târâre.

Siguranță: Doar treaz și supravegheat. Alege jucării mari, fără piese mici.

Din mână în mână

1. Pune-l pe spate sau în șezut sprijinit.
2. Pune o jucărie ușoară într-o mână a lui.
3. Atinge ușor cealaltă mână a lui.
4. Lasă-l să încerce singur.

De ce: Mutarea între mâini îi antrenează degetele și coordonarea celor două părți ale corpului.

Siguranță: Alege jucării mai mari decât pumnul lui, fără piese mici.

Din culcat spre șezut

1. Pune-l pe spate și ia-l blând de antebrațe.
2. Spune: „Hai sus!”
3. Trage-l încet, doar cât ridică el capul.
4. Coboară-l încet; oprește-te dacă capul rămâne în urmă.

De ce: Își folosește mușchii burții și ai gâtului ca să se ridice.

Siguranță: Fă-o doar dacă ține bine capul; oprește-te dacă capul cade pe spate.

Zborul avionului

1. Așază-te și culcă-l pe burtă pe picioarele tale.
2. Ține o mână fermă pe spatele lui.
3. Leagănă-l ușor, stânga-dreapta.
4. Vorbește-i ca să-și ridice capul.

De ce: Îl ajută să-și ridice capul și pieptul, iar apropierea de tine îl liniștește.

Siguranță: Mișcări blânde, niciodată scuturat sau aruncat în sus. Nu imediat după masă.

Timp pe burtică

1. Pune-l pe burtă pe o suprafață fermă sau pe pieptul tău.
2. Coboară-te la nivelul ochilor lui.
3. Pune o jucărie colorată în fața lui.
4. Încheie când se agită; încercați mai târziu.

De ce: Întărește gâtul, umerii și spatele, necesare pentru rostogolire, șezut și târâre.

Siguranță: Doar treaz și cu tine lângă el. Pentru somn, întotdeauna pe spate.

Bicicleta cu picioarele

1. Culcă-l pe spate, pe o suprafață fermă.
2. Prinde-l ușor de gambe.
3. Mișcă-i încet picioarele pe rând, ca la pedalat.
4. Lasă-l apoi să lovească singur din picioare.

De ce: Mișcările ritmice îi trezesc conștiința corpului și întăresc picioarele și abdomenul.

Siguranță: Nu forța articulațiile. Dacă exersezi pe pat, ține mereu o mână pe el.

Capul sus pe umărul tău

1. Ține-l drept, cu pieptul lipit de umărul tău.
2. Sprijină-i ceafa cu palma.
3. Slăbește ușor sprijinul ca să încerce să-și ridice capul.
4. Revino imediat cu palma când capul cade.

De ce: Fiecare încercare de a ține capul sus întărește mușchii gâtului, primul pas spre șezut.

Siguranță: Ține mereu o mână aproape de ceafa lui; capul unui bebeluș mic nu e încă stabil.

Pumnul care strânge

1. Atinge-i ușor palma cu degetul.
2. Lasă-l să-l strângă în pumn.
3. Mai târziu, pune-i în palmă o zornăitoare ușoară, cu mâner subțire.
4. Schimbă mâna.

De ce: Strânsul în pumn e începutul apucatului: mâna trece treptat de la reflex la mișcare voită.

Siguranță: Zornăitoarea trebuie să fie ușoară, dintr-o bucată și prea mare ca să încapă în gură.